Bătrânețea este considerată o etapă a vieții care se caracterizează printr-un declin în ceea ce privește capacitatea fizică și mentală. Persoanele cu vârsta de peste 65 de ani reprezintă aproximativ 19% din populația României. În condițiile îmbătrânirii demografice, interesul pentru problematica vârstnicilor a crescut, studiile dedicate persoanele vârstnice contribuie din ce în ce mai mult la înțelegerea acestei problematici dar și la conturarea de soluții pentru ameliorarea calității vieții acestei categorii de populație.

În România există o serie de servicii sociale și socio-medicale special dedicate vârstnicilor. Acestea cuprind serviciile oferite în regim rezidențial (cămin de bătrâni de stat sau privat) sau non-rezidențial (centru de zi, îngrijire la domiciliu, cantine sociale). În ultimii ani, numărul de cămine pentru vârstnici a crescut considerabil, a crescut în special numărul de cămine private pentru bătrâni.

Persoanele vârstnice trebuie sprijinite în mod corespunzător pentru a se simți încă utile pentru societate, în special pentru că încă sunt de ajutor pentru ceilalți membri ai societății. Dar înainte de toate, noi, ca societate, trebuie să ne schimbăm modul în care îi percepem, adică nu ca pe o povară prea grea lăsată pe umerii societății. 

Reducerea veniturilor pentru pensionari a condus, încetul cu încetul, la incapacitatea acoperirii cheltuielilor zilnice, generând dependența de serviciile sociale și medicale oferite de către stat. O mare parte din vârstnici nu dispun de resurse suficiente pentru a duce o viață decentă, nu au condiții de a participa activ la viața publică, socială și culturală, nu dispun de libertatea de decizie asupra propriei vieți și nu dispun de serviciile sociale de îngrijire în funcție de nevoile individuale.

În cazul în care vârstnicul își exprimă dorința de a fi îngrijit într-un cămin de bătrâni și realizează venituri sau beneficiază de susținători legali, atunci va trebui să plătească lunar o contribuție de întreținere care se va stabili pe baza costului mediu lunar de întreținere.

Vârstnicii care nu dispun de venituri sau de susținători legali nu datorează o contribuție de întreținere. Aceasta din urmă va fi asigurată din bugetul local sau bugetul județean, într-o limită stabilită în prealabil.

Costul mediul lunar se va stabili în fiecare an de consiliul local și/sau județean. Acest cost se va stabili înainte de adoptarea bugetului pe anul în curs, în funcție de gradul de dependență a fiecărui vârstnic în parte.

În ceea ce privește acoperirea integral a contribuţiei lunare, aceasta se va stabili astfel: 

a) persoanele vârstnice care dispun de venituri şi sunt îngrijite în cămin datorează o contribuţie  lunară de întreţinere în cuantum de până la 60% din valoarea veniturilor personale lunare, fără a se depăşi costul mediu lunar de întreţinere aprobat pentru fiecare cămin în parte;

b) diferenţa până la valoarea integrală a contribuţiei lunare de întreţinere este plătită de către susţinătorii legali ai persoanelor vârstnice îngrijite în cămine, asta dacă realizează venit lunar, pe membru de familie, într-un cuantum mai mare de 600 lei; 

c) susţinătorii legali pot să acopere din veniturile proprii contribuţia lunară integrală printr-un angajament de plată.